Pasari calatoare: Pasari calatoare

Pasăre migratoare (Păsări migratoare) este un termen care se referă la o grupă de păsări de specii diferite care în anumite anotimpuri pentru a putea supravietui migrează la distante mari. In prezent se apreciază numărul lor la ca. 50 de miliarde de păsări, dintre care 5 miliarde migrează între Europa si Africa.
O serie de păsări călătoare migrează între Europa Centrală unde petrec perioada anotimpului de vară si Europa de Sud sau Africa de Nord unde rămân în perioada de iarnă. Păsările acestea migrează pe rute scurte. Pe când alte păsări călătoare migrează pe distante lungi din Europa până în Africa Sudică. Mai sunt unele păsări arctice care migrează iarna între Scandinavia sau Siberia spre Europa Occidentală.

De ce migrează păsările?
Principalele motive ale migrării păsărilor sunt:oferta de hrană variată cu anotimpurile,căutarea celui mai potrivit loc pentru cuibărit, fuga din fata inamicilor naturali si evitarea suprapopulării. Durata si distanta parcursă cu ocazia migrării este însă diferită. Unele păsări migrează zilnic: noptile si le petrec în centrul orasului, unde este mai cald decât la periferie.Alte păsări,care cuibăresc în emisfera nordică, observă că toamna zilele devin mai scurte si mai reci, scade ritmul de crestere al plantelor si oferta de hrană. De aceea migrează spre Sud. Primăvara, în locurile de iernat temperatura creste si scade umiditatea, astfel încât păsările doresc să se întoarcă în regiunile mai reci. Dacă găsesc un teritoriu cu climă potrivită si hrană suficientă,clocesc acolo,iar toamna următoare migrează din nou spre Sud
Specii de păsări călătoare
Se presupune că rândunica este cea mai cunoscută pasăre călătoare.De regulă este privită ca vestitorul primăverii, când revine din regiunile sudice ale Africii în Europa Centrală. Până la venirea toamnei,când pleacă din nou spre Sud, rândunelele cresc două generatii de pui. Asemeni rudei sale, lăstunul de casă, rândunica este capabilă să zboare pe distante mari datorită corpului aerodinamic,suplu si aripilor înguste si arcuite. Păsările mai grele, cum ar fi berzele, trebuie să depună un efort mai mare pentru acest zbor. Tocmai din acest motiv, se străduiesc ca în timpul migratiei să parcurgă distante cât mai mari prin planare. În timpul zborului de toamnă, dinspre Europa spre Africa, prin intermediul curentilor ascendenti calzi se pot ridica usor,din ce în ce mai sus. Pentru multe păsări, Europa Centrală reprezintă cel mai sudic punct al migrării.Lebăda pitică de exemplu, migrează din zonele de clocit ale Siberiei de Nord, până la malul Mării Nordice. Păsările migratoare nu le întâlnim doar în emisfera nordică,dar deoarece la Sud de Ecuator suprafata uscată este mult mai mică, numărul lor este redus, fiindcă au mai putine locuri pentru clocit. Cel mai departe pe linia malului migrează chira arctică. Cuibăreste la Polul Nord si iernează în Africa de Sud, America de Sud si Antarctica; aceasta înseamnă că parcurge anual 35 de mii de kilometri.
Comportamentul antemigrational

Înainte de migrare, păsările îsi măresc masa. Unele păsări mici chiar îsi dublează masa. Păsările depozitează atâta grăsime, încât să fie îndeajuns pentru zboruri neîntrerupte de câteva zile. La păsările mici se arde câte 0.5 grame pe oră de zbor.